am apărut de ieri pe stradă,
stârniți în grabă de copii,
eram doi oameni de zăpadă
cu nasuri, ochi și pălării;
aveai ca ochi nasturi albaștri,
tăcuți și mari, rătăcitori,
în noapte-mi par ca niște aștri,
în zi tăcuți ca două flori.
am fost făcuți să stăm lipiți
și să privim doar înainte,
noi am fi vrut să fim iubiți
și să gustăm un ceai fierbinte;
dar ieri ne-au dărâmat de tot
și am fi vrut să-i știm opri,
noi am uitat c-am fost un joc,
stârnit în grabă de copii.
numai oameni de zăpadă,
noi ne-am săturat să fim,
am vrea și noi un pic de suflet
ca să putem să ne iubim…
Sibiu, ianuarie 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu