iubito ar fi trebuit
ca să mă nasc din moarte
să-mi fie tot îngăduit
și să le știu pe toate;
să nu mă joc, să nu-mi greșesc
s-o iau din începuturi,
să-mi fie simplu să iubesc
să nu pun viață-n luturi.
să mă trăiesc în nefiresc
să-ți ies devreme-n cale,
dorințele să-ți împlinesc,
de-s suflet sau carnale;
din piatră, pasăre și foc
să ne-ncropim destinul,
din imoral să ne revoc,
sunt pâinea și tu, vinul.
când din bărbat devin copil,
mă rabdă cu iubire
și fă-ți din mine un exil,
s-ajung prima venire;
în timp, cu voia mea și-a ta
întoarce-mă în moarte,
cu tine mi-am îngăduit,
să le trăiesc pe toate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu