trece timpul, nu ne iartă
trecem peste noi și poate
iubindu-ne, se-ntâmplă artă
un reciproc în proprietate;
te am, mă ai și ne avem,
și tot ce suntem ne aspiră,
trăim puternic, la extrem
iubindu-ne, purtăm o vină.
eu am adulterul în sânge,
tu-l porți în oase și în carne,
iubindu-ne, ne știm constrânge
s-ascundem ce trăim în marne;
în marne timpul nu contează
și totul e definitiv,
iubindu-ne, ne devastează
o invocare-n relativ.
trece timpul nu ne iartă,
ne apasă, ne supune,
iubindu-ne, ne facem soartă
un reciproc ni se cuvine;
te am, mă ai și ne avem,
încă mai suntem și nu știm
iubindu-ne, cât e blestem?!
iubindu-ne, cât e sublim?!
sublim, blestem și timpul poate
să ne reducă la infim,
iubindu-ne-n totalitate
și-n infinit ne regăsim…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu