Sufletului meu văduvit de geometria
spațiului închis
îi lipsesc o seamă de uși.
Se intră și se pleacă liber,
însă pe bolta lui am scrijelit o
condiție:
înlocuiți-mi fărâmițele
sufletești,
dăruite vouă prin consimțământ
tacit,
cu pietre tombale neșlefuite.
Pe ele vor scrie despre mine
demonii mei,
iar despre voi grava-vor îngerii
cele mai alese amintiri dintr-un împreună.
Fiecare împreună este un solitar
care-a născut aripi îngerilor.
Dintr-un tot amorf
ați plecat solitar cu solitar,
zbor după zbor,
rană după rană.
Eternității îi spun:
sufletului meu văduvit de geometria
spațiului închis
nu-i lipsesc numai o seamă de
uși,
sufletului meu îi lipsesc toate
literele
din decența unui epitaf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu