Ne
vorbim... Spun că ne vorbim pentru că între noi, prin conversațiile noastre insistăm
doar pe ceea ce este la vedere, pe evidențe. Nu cred că pământul s-ar opri din
rotația lui dacă ne-am dezlega de taine. În sufletele în care durerea și-a
făcut rezervare nu mai este loc de recidivă. Trebuie să recunosc că pe noi concretul
nu ne-a găsit niciodată în același timp și prin această desincronizare ne-a
pedepsit. Un alt adevăr: pedeapsa individuală este mai suportabilă decât
pedeapsa în doi. Citim la fel de mult, percepem în mod diferit. Nu este un
secret, cel puțin pentru noi, faptul că dincolo de evidențe mereu se întâmplă
ceva. Acel ceva atinge uneori temperatura lavei și ne cutremură ființial. Mi-aș
dori ca următoarea revoltă a lavei să ne prindă unul în preajma celuilalt și să
ne ardă.
Dincolo de aparențe ni se poate întâmpla
totul sau nimicul. Tolstoi avea dreptate când spunea: ”cu cât suntem mai bătrâni, cu atât mai scurt ne pare trecutul”.
Trecutul meu nu te-a cuprins, însă trecutul meu scurt poate începe de acum, sau
de mâine, sau te poate rata. Te rog să nu-mi reproșezi lipsa mea din
trecutul recent, pentru că eu îți spun, nu-ți vorbesc, despre trecutul meu recent. Eu îl construiesc, eu îl
trăiesc. Trecutul tău este responsabilitatea ta exclusivă. Prezența ta în
trecutul meu recent mă va arunca la rându-mi în trecutul tău. Să-mi fii secret,
să-ți fiu secret e mult mai mult decât să fim așezați într-un simplu, e mult
mai mult decât să ne vorbim. Dezlegarea
de taine poate fi începutul viului, începutul pe care eu l-am trăit adeseori,
începutul pe care tu îl aștepți de prea multă vreme...
Sublim!..."revolta a lavei sa ne prinda unul in preajma celuilalt si sa ne arda?"
RăspundețiȘtergereReferitor la trecut am invatat sa traiesc si sa ma bucur de el. Ori cat as incerca el va ramane acolo.
Este scris in sufletul meu sub forma de zambete,lacrimi,de fericire...!
Ezit........Ce ar mai avea sa-mi spuna un "TRECUT"? O seara lina! Om cu suflet frumos...!