Destine-n deșert și degeaba (poema a IXa)
Îmbracă-mă
în suflet iubită,
'n al meu, că-n
al tău de prisos,
iubirea
noastră-i ostenită,
mă
simt cangrenat până-n os;
din
ceea ce ne mai rămâne
putem
încropi un azil,
iubește-mă
în harem de cadâne
și-ți
poți purta iubirea-n vodevil.
În
mine se-ntâmplă nimicul,
în
tine-i orice și oricum,
fa-ți
parte din lumea și circul
jucat
în prezent și postum;
nu
mă-ntreba despre mine,
căci
sunt cu toate plecat,
mi-am
rătăcit absentul în tine
de
suflet m-ai deposedat.
Îmbracă-mă în
suflet iubită
și
lasă-mi înscris pe papir,
fă-ți parte din
lumea
cinstită,
destine-n deșert
și delir...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu