Destine-n deșert și departe...

Destine-n deșert și degeaba (poema a Va)

Cuvintele din rânduri așteptate

nu s-au mai scris, ori nu vor mai sosi

din toate cele care-s declarate,

eu am rămas cu ”Pleacă! Nu te-opri!”;

în firea mea rebelă, schimbătoare

am pus sechestru pe regret și dor

mai am motiv de sărbătoare,

dacă-mi vei scrie, sau când am să mor.

Bărbatul care-l știi, el nu mai este

statornicia am scos-o la mezat

de când trecutul nostru e poveste

m-am compromis, m-am complicat;

Prezența mea e una migratoare

nu schimb rebelul pe-un rigid concret

iubirea ta, mereu stăruitoare

îmi pare acum un lucru desuet.

Cuvintele nu se mai vor în rânduri,

trecutul nostru nu-i motiv de carte,

te voi păstra în lacrima din gânduri,

destine-n deșert și departe...