tu, singura din cele multe

 

din multe chipuri te-am ales

misterul nopții să-mi dezlegi,

mult prea târziu  am înțeles

că dintre chipuri, tu alegi;

 

din multe gesturi am simțit

c-a ta atingere mi-e dragă,

mult prea târziu am consfințit,

de felul tău, tu ești pribeagă.

 

din multe buze sărutate

doar ale tale m-au convins,

mult prea târziu ți-am dat dreptate,

că tu ești tu nu ce-am pretins;

 

din multe iubiri neîmplinite

a ta e cea ce-mi stă în culpă,

mult prea târziu găsesc cuvinte,

să-ți spun că tu, îmi ești iubită.

 

din multe chipuri ce te vor

al meu te-a scos din pribegie,

mult prea târziu îți este dor,

tu ai ales o elegie…