ating,
conving,
și-mi iau ce-mi stă în trebuințe,
surâzi,
în oglinzi
și-mi pui blestemul în dorințe;
îmi ești,
m-oprești,
când noaptea umbra-ți conturează,
m-atingi,
mă stingi,
sărutul tău mă denigrează.
scrâșnesc,
hrănesc
în mine ființa cerebrală,
mă știu,
pustiu,
din amintirea-mi ancestrală;
ce-ți sunt,
înfrunt
și-mi duc dorința-n infinit,
te cert,
te iert,
căci prin blestem m-ai stăpânit.
ating,
se sting
a mele vreri și-a mea iubire,
un plâns,
pătruns,
te-ncarcerează-n amintire;
incert,
regret,
că n-am iubit la întâmplare,
ce sunt,
înfrunt
și-mi simt iubirea o tumoare;
cumva,
cândva,
vei vrea să știu că mi-ai greșit,
îți spun,
de-acum,
”în altă viață te-am iubit!”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu