mai mult decât nimic

 

așteptându-te, trăiesc mai deloc

și-i un respiro în spațiul cosmic

mi-e bine, fără echivoc,

tot e mai mult decât nimic;

 

și clipa aceasta care te întârzie

amână dialogul polemic,

te-ntâmplu într-o falsă fantezie,

tot e mai mult decât nimic.

 

de cât e nevoie pentru a fi fericiți?!

de ce aștept, nu mă implic

și n-am răspuns când mă inciți?!

tot e mai mult decât nimic;

 

ce simt nu poate fi părere

când totul se simte seismic,

o noapte albă-mi stă în vrere,

tot e mai mult decât nimic.

 

exilul n-are cum să mai ajute,

prezentul nu doresc să-l stric,

e un refugiu-n gânduri mute,

tot e mai mult decât nimic.

 

rămân la clipa care te întârzie

și joc în filmul nostru ludic,

chiar de rămâi o falsă fantezie,

tot e mai mult decât nimic.