dă-mi noaptea și renunț la viață

 

mi-ajunge o viață pentru-a te iubi,

să te învăț, să îți rezist,

aceeași viață pentru a nu-mi fi

ești vina în care tot insist;

 

din slăbiciunea lumii te-am ales

și ți-am jurat să-ți fiu loial,

mi-ai devenit un neînțeles,

prin tine soarta-mi dă-mi trial.

 

ți-am dat întregul meu ingenuu

fără să-mi iau despăgubire,

de la banal până la geniu

ți-am demonstrat despre iubire;

 

te-am împlinit așa cum știu,

necontrolat, definitiv,

ce sunt n-ajută, e târziu,

am evadat în relativ.

 

sunt multe ce doresc a-ți spune

dar nu ne mai întorc din drum,

să te iubesc mi-a fost misiune,

parfum de fericire-n scrum;

 

și dacă printr-o întâmplare

premedităm o dimineață,

îți spun din simplă răsuflare

”dă-mi noaptea să renunț la viață!”…