parfumul tău, dulce-amară impregnare
stârnește organic dorința din trăire,
otravă pe suflet, carnală împreunare,
provoacă păcatul și calea lui spre săvârșire;
parfumul tău coboară-n defăimare
și inima rigid îngheață-n piept,
aroma lui mi-a duce a iadului savoare
și-o agonie când mă faci s-aștept.
parfumul tău provoacă remușcări
când plec și-mi jur că nu revin,
bourbon, tutun, ratificări,
te țin în minele sangvin;
parfumul tău ar trebui interzis
și expulzat de pe pământ,
cât îl păstrezi rutina mea-i un bis
și inimii îi ești veșmânt.
parfumul tău în fapt i-al meu,
îl porți din prima noastră noapte
sunt paradox în narcisismul greu
să mă salvez, nu se mai poate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu