Sunt un proscris, mi-o spune
soarta
și între noi e un exil,
eu nu-mi doresc pe nimeni alta
sunt doar o formă fără stil;
și totul e semn de-ntrebare
și între noi nimic concret,
nici certitudini să ne poată
doare,
nimic pentru-a păstra secret.
Îmi iau adio de la tine
sunt exilat, din nou plecări,
la rându-mi, te întreb pe tine:
de ce atâtea întrebări?
De ce atâtea întrebări,
dacă mai poți găsi răspunsuri,
de ce atâtea întrebări,
dacă ne pierdem în
discursuri...
Sibiu, toamna lui 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu