Pârjolite ajuns-au iubirile
mele
și dintre toate,
tu și numai ceea ce ți-am
purtat,
le-am înfierat cu simbolul
pângării.
E un frig teribil în
singurătate,
eu un frig mai crâncen decât
întunericul.
În nemișcarea sangvină
se-aud strigându-mă pe nume
toate cele neîmplinite;
m-au țintuit în umeri
pe crucea unui nor încărcat de
ură.
Dacă m-aș putea uita în umărul
tău,
deasupra singurei inimi
care m-a înțeles vreodată
și aici norul mustind a ură,
să ne fulgere cu iertare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu