Departe-s în orice uitare,
oglinzi ce-ți reflectă făptura,
în ceruri, pământuri și ape
tu poartă-mi tandrețea și ura;
dreptatea-i în cele ce-s spuse,
”Adio!”, ”Rămâi!”,
contradicții,
ce-s sorțile noastre supuse,
când ne-am iubit prin
superstiții?
Mai bine-mi păstrez eu menirea
și umbra sau ce-ai altceva,
în mare revarsă-mi sortirea,
în marea din lacrima ta;
nu-s trist pentru ce-am înainte,
de-i ploaie sau viscol, de-i
frig,
rămân în umbra soarelui
fierbinte
aleg ca prin iubire să mă
sting...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu