Când în gândurile mele totul
începe cu noi,
se tulbură dulcile ape
planetare
cu zbuciumul mării,
care-mi îneacă frământările.
Atunci mă reazăm de sarea mării
și-i fac un proces de
conștiință,
morții.
Tot ce-a murit peste noapte
și tot ce mai e viu în mine,
închid în infernul din mine.
Iubindu-te încă,
mă suport
în consecințele trăirilor mele.
Pentru ceea ce sunt,
am plătit cu irosirea timpului
meu,
pentru ceea ce am iubit
plătesc cu viața...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu