Dintr-un decembrie (XVIII) - Viața, parcursul dintre nicăieri și niciunde

         Acest decembrie nu-mi dă pace. Mă gândesc la trecutul meu, al nostru și nu văd rostul acestor gânduri. Câtă irosire: să te gândești la inutilitatea unor gânduri. Prezentul este tot ceea ce contează, iar prezentul este același pentru mine, pentru tine, pentru tot ceea ce este viu. Poate că nuanța acestui prezent, pentru fiecare, este modul în care-l trăim. În continuare sunt adeptul totului; în tot ceea ce fac, mă implic ca și cum ar fi ultima zi pentru mine, ca și cum răsăritul următoarei dimineți ar fi o mare incertitudine. Miza sunt eu, în cazul tău miza ești tu. Ce mai putem pierde?! Trecutul este o certitudine identică certitudinii morții, doar timpul este cel care face diferența. Trecutul este ceea ce ne-a mai rămas, prezentul se trăiește, iar viitorul este al spațiului și timpului care încă nu ne-a avut.

         Am trăit unul pentru celălalt. apoi am trăit pentru acel abstract-ascuns împreună. Atracția dintre noi a fost puternică. Ne-am împărțit între suflete și trupuri. Ne-am implicat într-un joc copilăresc de frumos, fără trufie, fără disperări. Am fost părtaș la schimbarea ta. Știam că schimbarea ta, devenirile tale înspre femeie vor determina ca multe din cele ce au fost să dispară, să existe tot mai puțin, până la anulare. Asta însemna că încet, încet, te voi pierde. Pentru că astfel este creată astă lume. Pierdem suflete, emoții, sentimente și în ultimul lucruri, toate devenind sursa unei nostalgii. Lucrurile sunt în afara sufletului nostru, ele sunt doar repere ale timpului trecut, captiv în nostalgie. Mă detașam printr-un firesc doar al meu de ceea ce însemnam noi, cu fiece schimbare sesizată la tine. Mă detașam și în același timp în mine se instala deșertăciunea. Nu era loc de nici un fel de tristețe. Nu am fost niciodată trist din cauza ta sau a noastră. Mânios am fost, dar trist niciodată. Viața pentru mine este doar un parcurs între un nicăieri și un niciunde. La fel este și viața ta, însă ea îți aparține acum doar ție.

         Am intrat în astă lume dintr-un nicăieri și mă voi duce într-un niciunde. Între cele două eternități nedefinite se-ntâmplă viața mea. Între cele două eternități nedefinite există un singur tu, mai multe decembrie și aroma merelor coapte...