.jpg)
...
doar astfel te-am putut avea. Ți-am mituit iubirea vorbindu-ți despre începuturi.
Le-am amestecat de-a valma, începuturile noastre cu începuturile în toate, dar
mai ales cu începuturile tale ca femeie. Începuturile mele au avut un scop
precis: să-ți fiu amant. Nu s-ar fi întâmplat dacă nu mă implicam total. M-ai
obligat să mă reinventez, să-mi reanimez memoria istoriei filozofiei. Totul a
fost precis calculat, pentru că până la tine astfel m-am desăvârșit. M-am
pregătit pentru orice în astă lume, însă tu te-ai încăpățânat să nu aparții
firescului. Libertinismul meu s-a simțit lezat pentru că pentru a te mitui
complet și ireversibil m-am muncit, uneori fără milă. Mi-ai trebuit și mi-a
fost suficientă această trebuință.
Când ne-am iubit carnal, atunci întâia
dată, toată dorința mea sexuală s-a dovedit a fi iubire. Animalul ascuns în
mine era îmblânzit. Duios am trecut peste începuturile tale ca femeie. Răbdarea
mea enormă ți-a aparținut până când femeia și-a spus cuvântul. Frumusețea ta
statuară mi-a impus explorarea, dorințele tale înfierbântate mi-au impus
cunoașterea, apoi stăpânirea. Doar astfel te-am putut păstra lângă mine. Atunci
am schimbat personajul mituit. Pentru a mă păstra pe mine în relație, pentru a
trece peste poezia sufletului tău, peste aviditatea și posesivitatea ta
trupească, am ales adulterul. Se impunea viul în toate, ori pentru mine
fidelitatea a fost întotdeauna subiect de budoar. Să mă întorc la tine, în tine
și să plec în același plin al dorinței, îmi impunea o dublă mită. Mi-a reușit.
Mi-am mituit sufletul cu tine și trupul cu păcatele unei nimfomane.
Sunt neîmpăcat în fiece decembrie și mă mituiesc cu iluzia unei
singure recidive. Astfel voi răzbuna toată iubirea irosită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu