După ce Dumnezeu a creat bărbatul a exclamat “Pot crea ceva
mai bun!” și
a creat femeia, spune o snoavă străveche. Nu am cunoscut făptura mai splendidă
și complicată precum este femeia și nici animal care să se pună mai mult
împotrivă-i decât aceeași făptură delicată. Inocența ei sublimă este doar o
chestiune de moment, odată pierdută se aruncă-n luciditate. Căci nimeni nu știe
ca ea să exploateze iraționalul, concomitent să-și adâncească agonia. Am fost stigmatizat
să o iubesc precum Zorba, pentru că nu-mi explic această trebuință. Femeia știe
să fie muză, adoră să fie blestem. Poate fi cea mai perfectă gazdă când aducem
un omagiu trupului ei. Săruturile primite sunt trofee, iar cele oferite
favoruri. Te debarasează de singurătate și te condiționează să o păstrezi, iar
noi acceptăm de teama unei noi ratări. Amestecă raiul cu iadul și ne hrănesc
agonia pe acorduri de harpă. Sunt sfinte în casă și curve în bordel; societatea
este doar jocul care definește atitudinea, iar decizia înspre ce se-ndreaptă,
casă sau bordel, este doar moftul lor. Plâng cu aceeași ușurință cu care
subjugă universul masculin. Nimic nu le este străin când își doresc răzbunarea
sau dragostea neprihănitului. Femeile nu sunt acceptate la duel pentru că
înainte de a ucide onoarea acestui spectacol, ar ucide martorii. Singura lor
slăbiciune este erosul; cine nu se asortează dorințelor ei va sfârși sodomizat lăuntric.
Când se dăruiește vrea totul, inclusiv ceea ce nu suntem; atunci ea va purcede
la schimbarea noastră pierzându-ne. Tristețea lor este precum un vierme de
mătase; ajunsă la maturitate tristețea va deveni furie oarbă și viermele de
mătase un biet dragon. Cu ele putem avea tot ce ne dorim; nu agonia și extazul
sunt dorințele noastre, dar cui îi pasă despre ce ne dorim noi!? Pot să
continui, dar mă opresc. Toate acestea sunt partea goală a paharului. Din
nefericire ăste aiureli iubim noi la ele, pentru că ne place complicatul, ne
adorăm agoniile. Partea plină a paharului este dedicată Creatorului lor, nu
pentru că ar fi de trebuință o ofrandă, doar pentru că nu știm noi aprecia. Mai
trist de atât? Nu ne este de trebuință!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu