Trebuie că sunt ori într-adevăr nebun, ori foarte
saturat, dacă refuz traiul în care se zbate românul, un trai neputincios și
lipsit de vlaga rațiunii. Pentru actul meu nu este nevoie de consecvență, este
suficient discernământul ...
*
Aplauzele nu se vor auzi niciodată pentru unul ca mine.
Cine l-ar aplauda pe unul care te disprețuiește și se revoltă din cauza milei
care-l cuprinde, doar privindu-te?! ...
*
Să duci totul până la capăt, mai ales atunci când pierzi;
onoarea este unul dintre puținele motive pentru care nu renunț la viul din
mine. Trăind, mă descompun doar ca parte a esenței în toate ce mi-s dragi ...
*
Sunt un vânător al frumosului din semeni; sunt călăul
viciilor și păcatelor neasumate, însă sunt și înțeleptul care se poate detașa
de mizeria umană, atunci când întâlnesc disperarea ca motivație a unor acțiuni
condamnabile. Uneori nici nu mai știu cine sunt, dar știu că mi-aș dori să fiu
toate cele trei împreunate dinapoia unui singur gest; singurul gest care le poate
aduce împreună este imposibilul. Câtă irosire ...
*
Poporul ăsta s-a împărțit în trei categorii. Una
minoritară, s-a îmbolnăvit de teoria conspirației, alta – nimicitor de
majoritară – bolnavă de impotența unei rațiuni și lipsită de nevoia unei
evoluții. A treia categorie, infimă, privește amuzată la războiul celor două și
se mulțumește să ne conducă ca pe o turmă neisprăvită de misticismul în care se
scaldă ...
*
Știu despre sinucidere la fel de multe ca Romeo și
Julieta, ori Shakespeare. Diferența este că am prea multă rațiune pentru a iubi
indescifrabil și în frageda mea adolescență i-am citit pe Schopenhauer,
Nietzsche și Cioran. Nici Tolstoi nu m-a mai putut salva ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu