Poate ar trebui să mă bucur de
fiece răsărit. Nu motivația căldurii provenite intuitiv din seninul rece al
zorilor mă bucură, ci supraviețuirea nopții descompuse de un nou răsărit. Am supraviețuit
gândurilor despre mine, semeni și Univers, am trecut peste orice iubire
amestecată cu repulsia născută din pasiunea de care sunt capabil când ofer
iertare ăstei lumi; căci iertarea nu este completă fără iubire, ea din iubire
izvorăște și îi poartă mirosul. Îmi plac mirosurile umane tocmai pentru că îmi
spun despre semeni, îmi vorbesc despre neglijența sau atenția lor și uneori sunt
singura autenticitate a individului. Cel mai mult îmi place mirosul iubirii, este
identic celui al vaporilor și totu'-i în fierbere. Cel mai îngrozitor este mirosul
orgiei, aproape letal în amestec cu izul instinctelor. Mirosul morții este similar
iernilor, cel mai apropiat de inodor ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu