Dorință sau vrere? Orice ar fi,
să-mi fie de viu, de trăire, de intensul incert dar posibil al infinitului.
Să-ți poți duce iubirea, trăirea, sentimentul până la capătul invizibil al
orizontului. Să te dărui prin inconștiență, să te refuzi în spasmele avertisment
ale rațiunii. Viu! Ardere! Foc! ... fără teama cenușii. Singura accepțiune
să-mi fie disperarea, că nu ajung să ating intensitatea infinitului. Să duci o
luptă dincolo de tentația suicidului. Să devii vapori și când infinitul dă
semne că-ți cedează, atunci să te trădezi. Să abandonezi doar pentru a
supraviețui acestei trăiri, pentru a lua-o de la capăt. Un deja-vu motivațional,
un omagiu adus intensului vieții. Asta numesc eu tandrețea sinelui. Să te trădezi pentru continuul ”a fi”! ...
... Ah,ce durere!��
RăspundețiȘtergere