Motto: ”Acela
dintre voi care este fără de păcat
să arunce primul cu piatra”
Evanghelia după Ioan, Cap.8
În adolescență eram de o
violență tulburătoare; mult prea puțin fizică față de cât mi-aș fi dorit,
dominantă fiind cea de natură psihică. Suportam cu greu prostia și
superficialitatea din semeni, iar atunci când le întâlneam, furia-mi se revărsa
în atroce valuri verbale spre posesori. Pentru mine toată agresivitatea
manifestată slobod era încântătoare; mă simțeam un cuceritor al vârfurilor
tabu, acel tărâm interzis prin apocalipsa mai degrabă a indiferenței decât cea
a bunului simț. Tot ceea ce semenii refuzau să-și asume și păstrau sub tăcerea
unui anonimat al sinelui, tunam eu fără vreo măsură a conștiinței. În fapt nu
curățam nimic, doar îmi îndepărtam aproapele. Consecvent în atitudine, primisem
stigmatul nebuniei între semeni, iar ei în indulgența lor înduioșătoare adăugau
”un nebun inteligent”. Despre gura
lumii și prostia manifestată verbal aveam ca și acum părerea unei indolențe mistice; nu există perioadă în
istoria umanității unde să nu regăsesc o dramă identică dramelor mele,
diferența fiind făcută doar de uneltele prin care ne rezolvam dramele. Treptat,
violența-mi s-a procopsit cu substitutul rațiunii, o rațiune lucidă și rece,
vidată-n asepticul cerului. Și totuși, uneori, reminiscența își spune cuvântul și
proastele obiceiuri tradiționale s-ar mai manifesta prin țipete și palme peste
căpățânile și obrajii mediocrilor. Trag nădejde că agresivitatea mea nu s-a
maturizat îndeajuns ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu