Nu-i zi lăsată făr' de paragina cuvântului. Mă-ntâmpină umanitatea cu varii teorii existențiale și
dramele lor aferente. Nebunii îmi vorbesc despre frumosul ascuns în gesturi
fără însemnătate. Diverse povești spuse pe voci și tonalități diferite, însă
similare în finalitatea lor. Tristețea sau bucuria altora, mereu mai
interesantă decât propria viață a povestitorilor. Pasiunea o regăsesc mai mult
în imaginația semenilor decât în ale lor trăiri.
Am renunțat să vă mai caut de
viu, de pulsația sangvină atât de dragă mie. Nu-mi găsesc scuze pentru
pierderea de vreme pe care v-o împărtășesc. Mi-am asumat naiv acea toleranță
nemotivată, de parcă Dumnezeu mi-ar fi încredințat păstrarea timpului. Decât să
îmi ofer disprețul celor care cuvântă în van, aleg să-l împărtășesc celor care
cuvântă despre pasiuni și sentimente false prin scris și care nu-mi pot simți
viul.
Din cauza omului, am ajuns
să-mi fie mai de preț timpul decât omul, să-mi fie mai dragă tăcerea altora
decât a mea; căci trebuie să recunosc, cu propria-mi tăcere și toleranță
conviețuiesc de bună vreme ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu