În tine s-au adunat
toate virtuțile ăstei lumi; chiar și Pandora ți-a dezvăluit speranța. Mă întreb
la ce îți este de folosință atâta bonomitate și veselie dinaintea invidiei pe
care lumea ți-o poartă, când ascunsă, când fățișă?! În sangvinitatea ta se ard
ororile lumii și tot ție sfinții ți-au încredințat taina păcatelor lor. Mă
întreb la ce îți este de suportabilitate orice confesiune încredințată când
zămislirea icoanei tale s-a zorit în sfârșeala cioburilor?! Cămașa ta poartă
sărutul miilor de Iuda și sub ea, carnea își poartă cicatricile blestemelor
celor osândiți la neputința de a te înțelege, accepta și avea. Mă întreb la ce
corvoadă ți-ai supus încrengătura osoasă, permițându-ți astfel a căra stigmatul
ratării umanității?!
Mă întreb câtă
indecență a zăcut în PreaÎnaltul, când te-a creat?! Posibil aceeași indecență
cu care cei pe care i-ai iubit s-au dezis de tine! Of! Urma indecenței din
sufletul meu o regăsesc doar când mă gândesc nevrotic la Tine! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu