Cel
mai bine mi-ar fi desprins de toate. În astă iluzorie liniște s-ar desface toate
nelegiuitele gânduri și sub litera nescrisă a libertății absolute aș alerga
înspre împăcarea cu toți și toate. În sânul liniștii mi-aș asuma învățătura
umilinței așa cum a gândit-o Divinul. Cum ar fi să locuim într-un tărâm lipsit
de dezolare și temeri? Ideea acestei perfecțiuni este tulburată de iminența
morții tocmai pentru că ne lovim de astă certitudine; însă într-o lume
perfectă, plină de bunăstarea spiritului și incantația iubirii, moartea nu-și
află rostul izbăvirii și de aici și temerea că ea există. Un dezechilibru
afectiv într-o iluzie a echilibrelor! Intactă-i doar carnea căci ființa intră
în incertitudinea eternității promise ...
M-am
născut bătrân și de atunci scriu cu un condei înmuiat în conștiință ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu