trec toate cumva peste noi

trec toate cumva peste noi,

nici nu contează ce ne mai dorim,

ne supraviețuim devenind goi,

ne-am obișnuit să suferim;

 

unde-i cel care te iubea,

unde-i cel care doar prin tine trăia,

unde-i cea care mă înțelegea,

unde-i cea care mă iubea?!

 

povestea noastră nu se mai scrie

și citim la întâmplare poveștile altora,

draga mea, iubirea noastră se prescrie,

suntem naufragiații ce și-au pierdut ancora;

 

și ne simt tot mai puțin, tot mai puțin,

mergem cu același pas sub sori și ploi,

destine în deșert și-n același declin,

trec toate cumva peste noi…

 

unde-i cel care te iubea,

unde-i cel mai nebun dintre nebuni,

de ce îmi pare că-n fiecare zi e luni,

unde-i cea care mă iubea?

 

trec toate cumva peste noi,

nici nu contează ce ne mai dorim,

între noi nimicul, nici pace nici război,

poate cumva, cândva, vom reînvăța să ne iubim…