spunându-ți ”te iubesc”…

 

… poate nu-ți este-ndeajuns

și ai dori un gest cu care te-aș convinge,

sunt păcătosul care cu a ta iubire-i uns,

mi-e suficient că mi-ești și că te pot atinge;

 

                   … poate că ție-ți pare o pedeapsă

și n-ai curaj să-mi spui ce simți și cum te doare,

cuprinde-mi tâmpla și blând așaz-o pe-a ta coapsă

și lasă gândul meu cel bun lumina să-ți coboare.

 

                   … nu pot schimba eu sensul din cuvinte,

nu te-aș minți denaturând ce știi din prima zi,

tandrețea mea lascivă mai poate să te alinte?!

din persuasiunea nopților trecute mai vrei a te trezi?!

 

                   … în noi păstrez prezentul viu,

în fapt îți spun: ”te vreau! te vreau și iar te vreau!”

cuvântul zboară, știu, și-atunci aleg să-ți scriu,

spunându-ți ”te iubesc”, întregul meu ție ți-l dau!...