îmbracă-mă mare

 

în nisipul umed urma te se șterge

valul vine, trece, lasă-n loc doar spume,

ce-i durerea, Doamne? cine s-o dezlege,

cine să mă-accepte, cine să mă-ndrume?!

 

ai plecat tăcută, umbră-n întuneric,

ți-ai ales tu calea, m-ai lipsit de șansă,

te ascund în versuri, un poem himeric,

pregătit să plece în marea cea întinsă.

 

am singurătatea, mi-o trăiesc de-atunci,

ca o serenadă surdă-n briza mării,

sunt un biet Ulise exilat pe stânci,

viața mi-e la tine și-are gustul sării;

 

în ce apa-adâncă tu mi-ai dus iubirea?!

în ce loc al umbrei ai ucis o stea?!

care-mi este calea, unde mi-e ieșirea,

cine poate Doamne, viața să-mi redea?!

 

în nisipul umed urma te se șterge

valul vine, trece, lasă-n loc doar spume,

de a ta iubire nimeni să mă lege,

marea să mă-mbrace, când îți calc pe urme…