gând ciobit

cu tăișul gândului
tai linia imaginară
ce separă lumea omului
de lumea originară;
 
cu tăișul cuvântului
tai ce-i absurd și urât,
fug de umbra trecutului
fug de prezent și-atât.
 
cu tăișul privirii
separ zarea de mare,
însângerez trandafirii
și pun ura-n adorare;
 
cu tăișul spiritului
scot păcatul prin post,
induc viață lutului,
Iubirii dându-i un rost.
 
cu al sabiei tăiș
arunc viața-n moarte
și plec pe furiș
de nimic să am parte…