iubirea noastră-i un gablonz,
un licăr într-un ciob de sticlă,
spoială verde, cândva bronz
sau noaptea umedă din pâclă;
nimic ce îndeamnă la consemn
sau potrivit de pus în bârfe,
un putregai pătruns în lemn
sau nostalgia unei târfe.
ne potrivim ca un blestem,
suntem ecoul din pustiu,
în ieri motiv de recviem,
iar mâine este prea târziu;
ciudat, e azi, și încă-ți scriu!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu