anima sola

viața a avut alte planuri cu mine,

iar acum e prea târziu să mai schimb ceva.

știu, nimic la mine nu arată perfect.

am încercat să port o altă personalitate

dar nu mi-a ieșit,

iar acum ne suntem într-un prea departe

și același prea târziu.

sindromul posttraumatic mă pietrifică;

tresar la fiecare claxon,

la strigătul unui copil,

sau la bătaia vântului în obloane șubrede.

ți-am spus atâtea,

ne-am spus atâtea

și totuși n-a fost suficient pentru a ne crea reciproc.

m-am săturat să-mi încerc norocul la întâmplare

și în nopțile de singurătate mă simt

de parcă orașul ar striga la mine.

în dragoste devii neinteresant dacă te predai singur.

am cunoscut semeni care se îndrăgostesc în fiecare zi

doar pentru a rămâne îndrăgostiți;

așa ești și tu, într-o perpetuă îndrăgostire,

iar eu am aflat când nu mai conta

pentru ceea ce am luptat,

iar pentru ceea ce lupți

afli abia atunci când pierzi…