Pe neînțelesul tău

Ajuns-am timp în vama vieții și-mi arde de cămătărie cu amintiri. Cum ale cui?! Îmi vorbesc despre amintirile mele și le-am suit pe o tarabă plină de praful plictiselii Universului. M-am târguit cu nicăieriul sinelui pentru o tarabă într-un târg complet pustiu. În jurul meu toate tarabele sunt pline de amintiri nerostite și nimeni nu-i aici să-i propun un troc. Sunt singurul vizitator al târgului și nu am cui să-i dau amintirile mele frumoase; cele mai frumoase. Le-aș schimba pentru cele mai teribile coșmaruri, pentru cele mai crâncene crime pe care le poate închipui o minte sedusă de răzbunarea singurătății. Nu am un plan în ceea ce privește schimbarea lumii, pentru schimbarea gândurilor. Mi-s un amărât de târgoveț fiindcă nu am avut unde merge, unde-mi poposi gândurile. În juru-mi amurg, în mine de-asemeni. Aș da amintirile mele pentru un răsărit lipsit de roua chipului tău, roua în care, cândva, ți-am citit neînțelesul…