Iubirea mă schimbă de fire,
sunt liber de stil autist,
barbare dorinți în tâmpire
mă-ndeamnă să fiu umanist;
să uit tot ce-i ură și doare,
să iert ce-i minciună și furt,
rațiunea mi-o schimb pe candoare
și-mi fac firul vieții prea scurt.
Prea scurtă e noaptea din vară,
prea scurtă e vara din noi,
iubirea stigmat ne-mpresoară
săruturi aride și ploi;
în carne se mușcă sălbatec
și sângele aleargă febril,
orgasme se sting în jăratec
în trupuri croit-am azil.
Nimic nu-i creat să dureze,
și tot el ne-ntoarce din drum,
Divinul nu vrea să-nchirieze,
altare iubire din scrum.
Adio, tu noapte de vară,
adio orgasme-n delir,
iubirea-mi nu trece prin vamă,
o uit în sertar, pe papir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu