Mi-e cancer frumosul sub pleoape
tu, Venus, cu coapse de jad
din sâni iscusit-ai atrape,
ispite ce duc înspre iad;
Mi-e cancer sărutul pe buze
tânjesc după el abisal,
femeie, primește-mi cu scuze
răpirea din visul nupțial.
Mi-e cancer iubirea pe suflet
o stază pe cordul deschis,
nu-i timp între noi de răsuflet
iubind, recunosc, am proscris.
Mi-e cancer atingeri de pântec
ți-s reazăm de tâmplă și gând,
făcut-am în lume descântec
să mor de dor, erotizând.
Mi-e cancer de tine cu mine
interogație în ascuns,
un te iubesc!,
când moartea vine
primul și ultimul răspuns ...
Ce frumos!!!
RăspundețiȘtergereMulțumesc ...
RăspundețiȘtergereDaca strigătul ăsta de dorință mi-ar fi destinat mie, oncolog m-aș face! :)
RăspundețiȘtergere@Venus Noir
RăspundețiȘtergere... distinsă companie, cum rămâne cu staza pe cord deschis?! ...
Reverență.