…i îmi sunt amintirile. Orice stăruință
într-un trecut care se pretinde un surogat al vieții mă întunecă. Veștile despre
mine m-au aruncat în trecutul care astăzi mă reprezintă tot mai puțin. Până într-un
timp oarecare, un recent târziu, trecutul îmi oferea o definiție, o identitate măsluită
într-un oarecare, al oricui și cu orice mijloc pe care iubirea îl permite. M-am
introdus și extras din suficiente destine încât să-mi permit plictiseala singurătății. Am scos vidul
din suflete și am construit poduri între lumile paralele în care trăim. Am stârnit
și purtat doruri, însă nu le mai știu nici numărul, nici adresa. Posibilului i-am
adăugat perspectiva rutinei și totul pentru seninul dintre mine și voi. Nu am
sperat niciodată la poezia vieții, ca atare nici nu am avut partea de ea.
Despre mine pot recita doar din și în singurătate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu