...
când gândurile mele ating cuvintele, franchețea capătă sindromul blamării, căci
nimeni nu-i dispus să suporte adevărul despre sine și faptele sale; un motiv
suficient pentru ca lumea mea mică să tindă spre inexistență...
... singura cale de comunicare între mine
și semeni, pe care o mai văd posibilă, este arta; și dintre toate formele ei,
cea mai dragă îmi este cea a supraviețuirii...
... nu voi refuza niciodată o luptă a
ideilor, a argumentelor; însă de lupta trăirilor mă voi feri pe vecie, fiindcă am
o slăbiciune pentru gustul amar al înfrângerii...
... sunt prea tânăr pentru atât de
multe amintiri și mult prea bătrân pentru a porni altele...
... ce poate fi mai ridicol decât să-i
cer Divinului prin rugăciune, să-mi dea puterea negației?! ar fi totuși ceva:
să-mi dea puterea negației Lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu