Abdicare

Intensă-i savurarea reciprocă

și-n intim îndreptare spre nimic,

pasiunea nedorită mă sufocă

și-mi cere din rațiune să abdic...

Mi-s traversat de gânduri migratoare

care m-aduc în stadiul inamic,

un compromis mă răscolește-n stare

și-mi cere ca din patos să abdic...

Nu știu să-mi fie teamă de iubire,

să-mi fie fructul ce mi-l interzic,

în miezul nopții-mi stă o jinduire

ce-mi cere ca din suflet să abdic...

Există și o fericire-n amăgire,

de voluptatea cărnii mă dezic,

mă regăsesc în neagra adâncire

și-mi cer din devenire-mi să abdic...

Iubirea nu contează de-i divină,

c-o fi umană ori un simplu șiretlic,

aleg întregul amputat în tihnă

din tot ce mă-ntregește, mă abdic...