...știute:
aș prefera să le uit! Mi-ar fi de un
drag de-a dreptul ipocrit să-mi pot începe viața altfel, să pot repeta
greșelile trecutului, să mă regăsesc în vinovatele plăceri ale vieții. Cum
mi-ar fi prezentul dacă m-aș contopi în mediocritatea semenilor sau în decăderea
femeii, reușind astfel anularea tuturor crizelor morale care m-au bântuit?! Lipsit
de conștiința descompunerii m-aș regăsi în letargia pietrelor, imun dinaintea
robiei ori beției simțurilor. Niciodată nu a fost la modă a te conștientiza,
însă desuetul acesta m-a mântuit de slăbiciunea pe care mereu am avut-o pentru
semeni. Am ajuns să iert și atunci când nu mi se greșește...
...neștiute: le las în plata lor! Ignoranța
m-a salvat, în primul rând, de mine. Mă tem mai mult de consecințele împlinirii
decât de regretul neîmplinirii. În mine viul se sufocă făcând loc durerii
altora. Nu am aflat nici o candoare în cele cunoscute și trăite și de aici mi se
trage și lipsa mistuirii din trăire. După ce le-am avut pe toate, uneori mi se
întâmplă o melancolie duioasă; lipsite de orice perspective, îmi hrănesc iluzia
eternității cu același regret al neîmplinirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu