Vacantabil

Dezordine în tot ce-i posibil,

fantasme ajunse-n prezent,

trădarea-i un gest admisibil

atunci când iubesc violent;

Condiția umană m-apasă,

impune să trec peste tot,

un zâmbet blocat în grimasă

și tu, un simbol de tarot.

Trecutul revine în timpuri,

o lene a inimii vrere,

durerea se scurge în simțuri

iubirea se stinge-n plăcere;

prin carne atragem delirul,

infirmi ce trișăm înc-o moarte,

femeie dezbracă-ți cașmirul

citindu-mi în suflet și carte.

Lihnirea ce-mi zace în sânge,

pretinde-un pribeag aparent,

aluzia emoției mă frânge

de tine m-agăț dependent;

excesul coboară-n dorințe,

invidia-i stârnită-ntre sfinți,

în demoni și umbre conștiințe

mă dau pe emoția ce-o simți.

Fiorul prelung în sfârșeală

în clocotul sângelui tău,

dă vieții concretul greșeală

în mine provoacă un hău;

în tine extazul cedării,

în mine amurg fulgerat,

ce-i moarte supun abdicării,

iubindu-te cad în păcat!

  

Sunt prada simțirilor mele,

un rătăcit ireparabil

un viitor prin zațul de cafele

și locul tău din mine, 
vacantabil...