Îndurare

Îndură-mă în ceas de noapte,

că nu mai sunt în toate care-am fost,

plecarea ta în taina fără șoapte,

îngăduie tăcerii mele-un rost;

îndură-mă în pragul dimineții,

când totu-i pustiit într-un târziu,

transmite-i un salut cordial tristeții,

să te-nsoțească cât am să mai fiu.

Îndură-mă în miezul ăstei zile

și-n toate locurile-n care-am fost,

denunțul firii mele versatile,

m-a declarat amantul cel mai prost;

îndură-mă în umbra înserării,

tu lasă-mă în rutină și nimic,

atins de febra rece a nepăsării

de tot ce-mi porți în suflet, te dezic.

Îndură-te de mine cu putere,

răbdării tale îi voi da tribut,

cât timp iubirea ta mă cere,

mă-ndur în căutarea de-nceput...