În
insomnia umbrelor mărunte,
astâmpărăm
amorului avânt,
escaladându-ți
Venusului munte,
mă
lepăd ție-n veșnic legământ.
În
insomnia umbrelor mărunte,
golește-mă
de viul cel perfid,
ducându-ți
dorul până-n amănunte,
când
tu nu ești mă tem de suicid.
În
insomnia umbrelor mărunte,
purtăm
pe carne urme de cinism
și
până vin ninsorile pe frunte
să-i dăm pasiunii renta de ludism.
În
insomnia umbrelor mărunte,
ne
vom păstra cât va fi vrere,
de
frici tu inima-mi descrunte,
prin
dor să-mi fii, să-ți fiu avere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu