dacă…

 

… m-ar fi crescut o haită de lupi

sângele meu nu ar fi cunoscut mila,

și ți-aș fi spus:

”cu frumusețea nu poți să mă corupi!

e mai ușor să îmblânzești acvila…”.

 

… aparțineam unei turme de lei,

nevinovat m-aș fi hrănit cu trupu-ți,

și ți-aș fi spus:

”e inutil să-mi spui ce vrei!,

iar ce-i lumesc nu poți să îmi impuți…”.

 

… m-aș fi târât pe pietre înspre scorburi,

mă ascundeam de soare și lumină,

și ți-aș fi spus:

”n-ai nicio șansă să mă tulburi!

iar între noi privirea mea domină…”.

 

… mi-era de-ajuns o simplă mamă,

cu sânge cald, pulsând iubire,

eu ți-aș fi spus:

”cunosc iubirea, tu să nu ai teamă!

ia-mi viața, căci îți aparține!..”.

 

când intri-n viață nu te-ntreabă nimeni

ce ți-ai dori să fii și să trăiești

atât mai spun:

”dacă începi să te pricepi la oameni,

alegi să îi iubești sau să-i urăști!...”.