consecințe

uneori mă gândesc: „Dumnezeule!, pur și simplu nu-mi pasă!”,

dar în tine am aflat dragostea de care am atâta nevoie.

uneori mă gândesc că drumul nostru este prea abrupt

pentru a merge mai departe

și lucrurile merg prost indiferent ce fac.

poate, din același motiv, din când în când,

mi se pare că viața este prea mult,

însă iarăși îmi apari și mă conving singur

că în tine am aflat dragostea de care am atâta nevoie.

nu mai fac diferențe între real și ireal,

iar când dragostea ta mă atinge de fiecare dată

mă gândesc: „Dumnezeule!, la ce-mi folosește?”,

pentru că totul se pierde în timp, inclusiv iubirea.

aleg prezentul pentru că știu că pot conta pe tine

și mă gândesc, mă răzgândesc, pentru ca în final să-mi spun:.

”lumea aceasta este doar pregătirea pentru următoarea.

tot ce putem cere, este ca după o iubire împlinită

să avem dreptul de a părăsi prezentul lumii fără a fi pedepsiți!”.

mi-ar plăcea să-ți simt liniștea,

să te aud spunându-mi: ”am să te caut în toate lumile următoare

și în toate viețile care vor urma,

până te voi regăsi, iar tu,

mă vei aștepta în fiecare dintre ele!”…