(pre)umbre

 

un tulbur care răscolește,

eclipse în minți și idei,

în umbre dorul ofilește,

muțesc și pașii pe alei;

 

ca floarea de colț răzvrătită

răzbești într-un suflet zidit,

te minți c-ai putea fii iubită,

oricum e mai mult ca nimic.

 

în noapte și umbra ne moare,

iar ura ne pune în lanțuri,

cumplita ni-i soarta și doare,

legitimi în doruri și uri;

 

în zi mă încep fără tine,

mereu mă întorci în răbdări,

un crud mi-a intrat în rutine

în gânduri sunt plin de trădări.

 

mă iartă de fiece clipă

de ce porți cu tine-n pustii,

de-ar fi să fie, te-ntruchipă,

chemarea mea, dar nu vei știi;

 

și vin peste noi anotimpuri,

din verde-n rugină și-n alb,

cu suflet adio comerțuri.

ne suntem în umbre și-n dalb…