Ce, cum, cât, cui...

Ce...

... ne pică din cer aparține doar cerului...

... are de oferit veșnicia? Infinitul iluziilor noastre...

... am iubit cel mai mult în copilărie? Tăvăleala-n pietre, când prin vene îmi curgea lavă...

... sete de viață am avut cândva?! Nici măcar nu-mi simțeam foamea...

... patos dezarticulat mă definește! Toată candoarea ta este pervers de inutilă...

Cât...

... de mult ne-ar folosi întoarcerea în ancestral, mai ales conștientizându-ne?!...

... cinism ascunde lumina celor orbi!...

... diletantism se-ascunde în spaima neființei!...

... de vag și de neutru poate fi adevărul!...

... animalic am aflat în puritatea iubirii! Nicăieri nu am aflat ceva care măcar să merite a fi menționat...

Cum...

... mă poți iubi, când umbra mea e doar fum și cenușă?!...

... poți tu găsi înțelegere, în ceea ce eu nu sunt?!...

... poți răstălmăcii rănile mele? Tu mi-ești vraci, eu mi te doresc iubită...

... putem noi mântui ceea ce nici PreaÎnaltul nu poate ierta?!...

... putem iubi ceea ce ne seamănă?! Singura certitudine este că-i cunoaștem, ca atare le înțelegem suferințele. Ceea ce am eu în comun cu semenii este tocmai ceea ce mă desparte de ei...

Cui...

... pot cere iertare, că am devenit complicele Diviniului?...