Azi...

          ... lumea mea s-a schimbat. Am auzit prea mulți în juru-mi vorbind despre sfârșitul lumii. Ajuns în camera de hotel m-am gândit la disperarea lor. Ei incorigibili, eu inert. M-am întrebat la ce ne-ar folosi un nou răsărit?!...

          ... m-am lăsat preluat de pasul molcom sau grăbit al celor care se-nghesuie pe trotuarele infime dar încinse, de pe riviera litoralului românesc. Am fost sub asediul unei inflații de chipuri nemulțumite, dezamăgite. I-am întrebat de ce aleg prezentul din tmpul ce le-a rămas și nu am primit nici un răspuns. Mi-a reușit doar schimbarea expresiei dezamăgirii cu acea simplă și tâmpă expresie a nedumeririi...

          ...  am realizat că suntem obiectul preferat al ratarii prin iubire. M-am simțit trădat. Obiectele nu prind niciodată viață, indiferent de dibăcia celor capabili să reseteze destine...

          ... am renunțat pentru o singură oră la orice formă de robie. În nesupunerea mea m-am trezit complet singur. Din nefericire, în nici un pustiu nu am aflat fertilitate...

          ... mi le-am asumat pe toate; inclusiv scuza că sunt, că exist...