Untold-ul p...mii

(oare să-mi fac un tatuaj cu Chuck?)

         Mă ia dracu! Nu cred că voi trece acest weekend fără să fac vreo tâmpenie. Maximă.! Nu știu cum ați dormit voi, clujenii, azi-noapte, dar eu am păzit porțile iadului la cât am suduit. Bursucii schilozi de la Untold-ul p...i au făcut probe de sunet de pe la ora unu până pe la două dimineața. Stau în vârful dealului, pe Calea Observatorului și se aude de la Cluj Arena ca dracu. Îmi bubuie bașii până-n testicule de mi le-nnoadă. M-au scos din minți! Asta-i numai una dintre ele...

         Ș-acum de alea faine, de dor și jale. Cei care mă ascultați la matinalul Realitatea FM știți deja destule despre celebrul bloc în care locuiesc. Un bloc construit de doi 'jmenari, din care unul fostul ”florar” preferat al urmașului lui Ștefan cel mare, nea ”Fifty-Fifty” Apostu, care primea autorizații unde vroia ”stâna” lui (la cât de p...os este feciorul, sigur o adunat ceva pe mielul ăla cu o nară dintre tulpinile... florale), celălalt fiind o taică cu centură neagră care după ce și-a făcut un dojo s-a apucat și de investiții imobiliare. Ăsta, cel din urmă, a fost păcălit ca un târgoveț neinițiat de nea florarul și s-a trezit unic acționar într-o investiție pe care criza economică și neștiința l-au transformat în falimentar. Cert este doar că un altul, al treilea dar nu ca în poema lui Coșbuc ”Trei Doamne, și toți trei!”, fost directoraș de bancă, i-a dat un credit centurionului negru și după ce BRD-iștii s-au prins că au luat țeapă de la propriul lor director, l-au dat afară. Prea târziu, nene! BRD-istul dosarist, că și ăsta are destule păcate pe care justiția ”încearcă” să i le spele, și-a luat 11 apartamente în blocul în care locuiesc și le închiriază în regim hotelier. Vrei să dai cu futulușu în popor? Nooo bine, i-ați cămăruța BRD-istă, că-i mai ieftin. Acum să nu fiu lichea, poți veni și pentru un concurs de gătit că apartamentele au și bucătărie, nu doar budoare, sufragerii și bude. Dacă businessul mere, s-o gândit omu' să-și mai facă ceva în plus. Să vă mai zic câți deputați, senatori și oameni politici au apartamente în blocul ăsta? Noooo! Deocamdată tac mâlc! La parterul blocului sunt spații comerciale nefolosite. Și-a deschis o tanti un cabinet stomatologic și niște neni un cabinet medical. Directorașul și-a făcut hotel. Auzi, mă, la el: hotel! Cum să-ți faci, mă, imbecilule, hotel la parterul unui bloc, într-un spațiu comercial? Cine dracu i l-o autorizat nu știu, dar primăria nu prea cred. Cel puțin mie nu mi-au confirmat-o niciodată. Mă refer la autorizație. Directorașul imobiliar și-a luat un asociat, ca să fie mai protejat în cazul în care dă de prostani așa ca mine, care pun întrebări și care deranjează. Un alt nene, tinerel, vânjos și nervos. Pentru că m-am revoltat că clienții hotelului folosesc spațiile inadecvate de parcare din fața blocului, lăsându-mă inclusiv pe mine fără loc de parcare, într-o seară oarecare, tinerelul vânjos și nevricos, ginere de profesor cardiolog cu reputație (nu ne-ncurcăm cu oricine) sare la gâtul meu ”urlându-mă”, înjurându-mă, amenințând. Acu', voi mă știți! Sunt fecior salon, dar numai cu cine și-o merită. M-a scos din pepeni și i-am explicat că degeaba își urlă și flutură nervii prin fața mea dacă are ambele mâini ocupate și că este suficient să mă-mpiedic și să cad pe el ca să-i pecetluiesc buzele și să i le leg pe vecie de calviție. Totul accidental, se subînțelege. A doua zi, prin varii interpuși, socrul cardiolog apela la totala mea compasiune și înțelegere. Măi, oameni nebuni,... ăia varii interpuși îmi sunt oameni dragi așa ca am trecut-o cu vederea. Însă amu, cu Untoldu-ul p..ii, nu mai pot. Parcarea geme de mașini, blocul plin de tineret c(l)ubist (era mai fain cubist, măcar auzeau de Picasso) și în fața hotelului, pe terasa-alee a blocului stă lumea la taifas. Fain de tot! Cu toată hărmălaia asta nu mai merge, fraților! M-am tot rostogolit între perne azi-noapte și m-am decis. O să-mi iau cea mai ciufută pereche de ciocate (din ălea cocalaristice, de piele de șarpe), una pereche de blugi rupți și-n cur și geaca mea de piele cu ținte. Normal că-i tai mânecile. Pe un umăr îl desenez pe Adi minune în duet cu Costi Ioniță, iar pe celălat îl pun pe Brenciu în triplet cu Bănică Jr. și Alex Velea. Pe ceafă il voi avea pe Maikăl! Pe o bucă îl am pe Dan Diaconescu, pe cealaltă nu sunt decis dacă să fie Liiceanu sau Iliescu! O să-l aleg totuși pe Iliescu, că e tătucul mineriadei. Pe burdihanul gol de sub geaca de piele obosită o să-mi tatuez cu creionul dermatograf al nevestă-mi o ”gravură” cu o ancoră înfiptă-ntr-un pescăruș (care va arăta ca o rață siluită) și cu ajutorul picăturilor de sânge care curg din rață, pardon - din pescăruș voiam să scriu, o să scriu cu majuscule UCIGĂTORUL. Îmi iau în fiece mână o sticlă de rachiu R6, sau cum i-o spune (dracu să le ia și pe ăstea) și mă voi plimba non-stop prin parcare și pe terasa din fața blocului. Și noaptea mă ascund după mașini și îi sperii pe untoldiștii întârziați! Dacă tot mi-au f..ut viața să nu rămân dator! Imaginați-vă acest scenariu apocaliptic, distrați-vă și apoi treceți peste ”criza mea de persoNUlitate”. Abia aștept să reiau matinalul, să mai curățăm puțin orașul, zona și Ardealul, de nulități. Chiar dacă ne reușește doar verbal. Și categoric, numai împreună! Untold de vis/coșmar, fraților!