Sunt prins între două lumi. Una aparține neputinței,
cealaltă indolenților. Aceste lumi au multe în comun, pornind de la partea de
sertar care ne ascunde secretele de indiscreția și nerușinarea celorlalți până
la ceea ce nu putem ascunde și ne definește eronat în concepția acelorași
indiscreți. Nu mă regăsesc în nici una din ăste lumi, însă aparțin unui neam
dependent de ambele lumi. Clipa îmi este potrivnică. Nu-mi oferă nimic, nu se
oprește pentru ceea ce sunt. În timpul acesta, aflat într-un dincolo de miezul
nopții, stau golit de esențele vieții. Scriu fără să mă simt în mine, să mă știu
undeva, într-un loc al meu. Tăcere dinspre mine, tăcere dinspre lumi. Sunt
prins într-o luptă fără adversar, fără miză și fără rezultat. Doar inima mea
deschisă, pulsând aritmiile acestor lumi, așteaptă un alt anotimp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu