Nu mai e loc de împărțire. Până deunăzi împărțeam lumea în
oameni și (ne)oameni. Sunt marele naiv! Marele naiv care a dat mereu o șansă
umanității. Adio șanse! Așa-i că se impune o explicație? Aiurea! Nu se impune
nimic! Vreți explicații? Atunci mergeți la duhovnic! Dacă aveți parte de unul
cu har, atunci mergeți. Dacă nu... Mai bine stați în cas(t)a neprivilegiaților.
Nu părăsiți cas(t)a celor care se merită! Am voie oare să mă exprim? Aiurea! Categoric
că am! Majoritatea vă permiteți (pre)judecăți de valoare! Majoritatea credeți că sunteți cea mai autorizată părere
cu privire la... (acest la înseamnă orice).
Majoritatea vă trageți din cel care a inventat hârtia, roata, stiloul și zborul
pe orbită, însă chiar nu are relevanță pentru voi atâta vreme cât
interlocutorii vă seamănă, adică sunt la fel de zero, nuli.
Majoritatea, din păcate cei care contează obștesc și se
exprimă (ne)întrebați, sunteți (ne)terminați. (Ne)uniformi. (Ne)definibili. În
consecință, (ne)credibili...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu